„Sper că va trăi, atâta vreau”, spunea în urmă cu un an, cu inima sfâșiată, Mariana Miculiță, mama copilașului căruia o poartă din fier i-a zdrobit capul. Astăzi, ochii femeii râd, privindu-și micuțul cum fuge prin curte: deși medicii credeau că va rămâne o legumă, Darius e un copil ca oricare altul.
În cele 13 luni trecute de la accident, băiatul a revenit la viață, însă pentru anchetatori timpul nu a fost suficient să stabilească cine este vinovat pentru dramaticul accident. În plus, vinovată cel puțin moral, ca proprietară a terenului de fotbal unde a avut loc acesta, Primăria comunei a mai dat o lovitură familiei, refuzând să-i plătească drepturile pe care le merită.
Joacă dramatică
Accidentul s-a petrecut în seara de 6 aprilie 2024, când Darius Miculiță, atunci în vârstă de 6 ani, a mers cu doi prieteni de pe uliță și cu mama unuia dintre ei pe terenul de fotbal din sat, unde copiii obișnuiau adesea să se joace. În jumătatea lor de sat, aflată pe partea dreaptă a drumului național ce duce spre Arad, nu există niciun alt loc de joacă.
Ca în fiecare zi, porțile terenului de fotbal erau larg deschise, iar copiii au început să alerge pe lângă una dintre cele două porți mobile care erau în picioare pe gazon și pe care fotbaliștii echipei locale de liga a V-a le folosesc la antrenamente.
Nenorocirea s-a întâmplat într-o clipă și a fost surprinsă de camerele de supraveghere din zonă: unul dintre prietenii lui Darius a ridicat cu mâinile un picior al porții de fier, care nu era fixată în pământ, iar aceasta s-a dezechilibrat, s-a răsturnat și a căzut peste Darius. Căpșorul micuțului a fost prins între pământ și poarta de fier, și a fost zdrobit de greutatea ei.
Prognostic rezervat
Copilul a fost operat pe creier chiar în acea noapte și apoi încă o dată după trei zile, neurochirurgul Alexandru Urlea fiind rezervat cu privire la prognostic. „Eu sper că va trăi, atâta vreau”, mărturisea atunci mama micuțului, pentru BIHOREANUL.
Acum în vârstă de 38 de ani, femeia nu s-a despărțit o clipă de mezinul ei, dar știe că orice efort a meritat. Darius nu doar că a supraviețuit, dar, în mod miraculos, s-a vindecat. Se comportă ca orice copil obișnuit, iar de trei luni medicii nu îi mai prescriu medicamente. „La început doctorii au zis că nu-i sigur că va ieși din comă. Când s-a trezit, au zis că probabil va fi o legumă. Dar uite ce mult ne iubește Dumnezeu”, zice Mariana Miculiță (foto), privindu-l pe Darius cum zburdă prin curtea casei.
După aproape o lună de spitalizare, copilul nu umbla singur, nu vorbea și nu putea înghiți. Mariana l-a hrănit ca pe un bebeluș, cu carne și legume zdrobite cu blenderul, ca să-l ajute să recupereze cele aproape 10 kilograme pierdute. Luni în șir l-a vegheat zi și noapte, ca pe cea mai de preț comoară. „Mi-era frică să nu cadă din pat, să nu se lovească, să nu i se facă rău, de orice mă temeam”, zice femeia.
Pe picioarele lui
O surpriză uriașă a avut la câteva săptămâni după externare, când Darius a venit pe picioarele lui la ea, să-i ceară de mâncare. „Ne jucam amândoi pe covor și Darius s-a ridicat dintr-o dată și a mers la bucătărie”, povestește Antonia (foto), surioara lui în vârstă de 10 ani.
De atunci, băiatul a umblat de unul singur, la fel de bine ca înainte, ba vara trecută chiar s-a dus, tot pe picioarele lui, la serbarea de la finalul clasei pregătitoare. „Și-a recunoscut toți colegii și a fost bucuros să-i vadă”, zice Mariana.
În scurt timp, Darius a început și să vorbească, întâi articulând cuvinte monosilabice, apoi comunicând tot mai cursiv. „Ne-am rugat mult și ne-a ascultat Dumnezeu. N-am fost singuri, știu că s-au rugat pentru noi mulți oameni care nici nu ne cunosc”, spune mama copilului.
Ajutați de vecini și colegi
În toamnă, Darius a trebuit operat din nou, medicii îmbrăcându-i creierul cu două plăci care țin locul cutiei craniene. „Am ales să-i punem plăci 3D, care iau forma capului, nu din titan, cum deconta statul, ca să nu fie deformat și să nu râdă copiii de el”, zice Mariana.
Cu donațiile strânse de vecini, colegii de muncă ai soțului ei, Gheorghe, și în școala lui Darius, au putut să plătească cei 8.000 lei, cât au costat plăcile. Cheltuieli vor avea și în anii următori, când Darius va crește, iar plăcile vor trebui înlocuite, dar familia nu se dă bătută. „O să facem în așa fel încât să avem de unde plăti”, se îmbărbătează femeia.
Deși are doar 4 clase, Mariana nu se dă în lături de la nimic: ea a făcut toate finisajele casei, în bătătură crește păsări și porci, ține grădina cu legume și îi îngrijește pe cei trei copii, pentru ca soțul să poată merge la muncă, într-o fabrică din Salonta. Oameni harnici și modești, soții Miculiță le cer celor trei copii - de 7, 10 și 17 ani - doar să fie cuminți și să se țină de școală, ca atunci când vor fi mari să aibă o viață mai bună.
A recuperat
După operația din octombrie, Darius s-a întors la școală, în clasa I, la început însoțit de mamă, care a stat cu el în bancă, ajutându-l să recupereze. Acum, micuțul nu mai are nevoie de sprijin și își face învățătorul mândru. „Sunt încântat de evoluția lui, se descurcă foarte bine”, zice profesorul Florin Viliga (foto).
Părinții l-au întrebat pe Darius dacă își amintește accidentul, copilul mărturisind că ține minte doar cum se juca în jurul porții, cu ceilalți băieți. Sunt convinși, însă, că trauma a fost puternică, motiv pentru care mama îl duce săptămânal la psiholog. „S-a recuperat bine și la minte, dar acasă este câteodată cam nervos, strigă. E și răsfățat, recunosc, era și înainte de accident”. Mariana acceptă orice ridicare de voce din partea copilului fără să se supere, știind că, dacă Darius n-ar fi supraviețuit, ea însăși ar fi strigat de durere toată viața.
Procurorii, fără concluzii
În timp ce Darius a învins moartea, ancheta penală deschisă de Parchetul Salonta este... în comă. Până acum, nimeni n-a fost găsit vinovat, deși au fost audiați martori și au fost analizate imaginile video.
La solicitarea BIHOREANULUI, instituția a comunicat că în dosar „nu a fost formulată vreo acuzație oficială, însă cercetările continuă sub îndrumarea procurorului, până la lămurirea tuturor împrejurărilor cauzei”.
Părinții nici măcar nu l-au întâlnit pe procurorul care conduce ancheta. „Nimeni nu ne-a chemat nicăieri”, oftează Mariana. Se teme că, așa cum se întâmplă adesea, doar ei vor fi găsiți vinovați, pentru că nu și-au supravegheat copilul. „Eu vreau doar să ne plătească cineva cât am cheltuit ca să-l facem bine. Medicamentele și plăcile, nimic mai mult”, zice mama, bucuroasă că a primit deja cea mai mare răsplată posibilă: vindecarea copilului...
PRIMĂRIE PREA SĂRACĂ
Fără bani pentru contribuții sociale
În urma accidentului, Darius Miculiță a primit un certificat de handicap de gradul I, cu dreptul de a avea un însoțitor, iar Mariana a devenit asistentul său personal, plătită de stat pentru îngrijirea copilului. „Luăm împreună, eu și copilul, 2.500 lei lunar. Laolaltă cu salariul soțului, ne descurcăm”, zice femeia.
Motive să fie supărată ar avea fiindcă, de când a devenit îngrijitoarea lui Darius, Primăria Ciumeghiu ar fi trebuit s-o angajeze și să-i achite contribuțiile sociale aferente indemnizației. Numai că, sub pretextul că nu are fondurile necesare, instituția nu a angajat-o, așa că în ultimul an Mariana n-a avut asigurare de sănătate și n-a contribuit la pensie sau șomaj. „Pe niciun însoțitor din comună nu l-am angajat, pentru că nu avem fonduri. Ne-ar costa peste 600.000 lei pe an, pentru că avem multe persoane cu handicap”, zice primarul PSD Sorin Huple (foto), ales în funcție vara trecută.
În schimb, Huple admite că Primăria, condusă în trecut de PNL-istul Viorel Ilie, are partea ei de vină în drama familiei Miculiță. „Eu cred că vina este împărțită între Primărie și familie”, spune actualul edil. Rămâne de văzut ce vor concluziona procurorii...
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.